Hobby Eletcronics Forum

Se vorbeste mult despre mancarea pe baza de insecte (lacuste, greieri etc) si din anumite specii de viermi.
Cred ca solutia corecta este sa se obtina proteinele direct din resturi vegetale (paie, coceni, tulpini de floarea soarelui, frunze uscate etc) folosind bacterii modificate genetic. Daca s-ar investi in cercetare macar un sfert din banii cheltuiti la fabricarea primei bombe atomice, este imposibil sa nu se rezolve problema crizei alimentare pe calea asta. Si nu ar mai fi ucise atatea animale (biete sufletele).
Si in prezent sunt folosite bacteriile in procesul de fabricare a alimentelor (branza si iaurtul, berea si vinul etc). Vaca digera resturile vegetale cu ajutorul bacteriilor din stomac.
Ideea este sa se obtina bacterii care sa se hraneasca direct cu resturi vegetale si din care sa se extraga (cu randament bun) proteine, dupa "sacrificarea" lor. Ca sa nu apara probleme grave de mediu, sa scape aceste bacterii in natura si sa devoreze padurile si tot ce este vegetal, ar trebui sa se obtina unele care se inmultesc strict in anumite conditii de pH, sau in prezenta unui "catalizator" obtinut sintetic.
Masa de resturi vegetale ar fi prelucrata in reactoare etanse, iar gazele rezultate, unele cu efect de sera, ar fi colectate si utilizate industrial.
Eventual ce se obtine in prima etapa, sa se utilizeze ca hrana pentru alte tipuri de bacterii, cele care genereaza materia prima din care sa rezulte alimentele.

Insa oricat de ieftina si de abundenta ar fi mancarea obtinuta astfel, trebuie sa se puna stavila inmultirii necontrolate a populatiei, pentru ca planeta nu are resurse nelimitate si oamenii polueaza grav mediul. Un copil de familie, cum era in China. Restrictia asta este necesara pentru protejarea omenirii.
Oamenii trebuie sa inteleaga ca nu trebuie sa se inmultesca dupa pofta lor si ca numai astfel omenirea nu va intra in criza grava.
In prezent, cu organizarea omenirii pe tari, care sunt in competitie economica si militara, guvernele stimuleaza cresterea populatiei (de exemplu in China), ca sa aiba forta de munca si crestere economica maxima.

M-am gandit la aceasta metoda de obtinere a proteinelor, dar si a altor substante utile in alimentatie si in industria medicamentelor, pentru ca este total ineficient sa cresti animale pentru carne.
Este pacat de ele sa le omori, pentru ca in procent de minim 90% au creierul la fel ca noi. Oamenii au "creierul reptilian", partea care se ocupa de instincte (foame, sete, frica, durere si bucurie, mersul pe jos si comenzile la maini si picioare, reproducere etc) si de afectiv, eventual si de memorie, exact ca la animale. Doar o mica parte din creier este folosita la gandirea abstracta. Chiar si unele animale au ceva gandire abstracta, de exemplu caracatita si delfinul, cimpanzeii, ciorile si chiar alte specii de pasari (porumbeii si gugustiuceii etc). De ce sa ne comportam ingrozitor cu bietele animale, sa le consideram simple produse alimentare ? Astia care ucid animale cu sange rece pot fi considerati fiinte superioare ? Avem noi dreptul sa fim bagati in seama de civilizatii extraterestre, in cazul in care ar exista, atat timp cat suntem atat de primitivi si de violenti in relatia cu animalele ?

=====================
Am initiat o discutie pe tema asta pe elforum.info si cineva (@Marele Savant) a intrebat daca ouale sunt ovule de gaina. Adica mancam fel de fel de chestii de la nimale si n-am putea sa mancam produse obtinute prin biotehnologie ?

Am intrebat AI-ul cum se obtine carnea sintetica si uitati-va ce mi-a raspuns.

Iată cum funcționează acest proces, explicat pe înțelesul unui om tehnic ca
dumneavoastră:

1. Recoltarea „matricei” (Fără sacrificiu)

Totul pornește de la o biopsie microscopică. Se ia o mostră minusculă de țesut de la o vacă, un porc sau o găină (o procedură simplă, similară unei analize medicale de rutină, animalul mergând apoi înapoi pe pajiște).
Din această mostră se izolează celulele stem musculare.
Aceste celule au o proprietate fantastică: au „instrucțiunea” genetică de a se
multiplica la nesfârșit dacă primesc hrana potrivită.

2. „Mălaiul cu acid” din laborator: Mediul de cultură

Exact cum colegul dumneavoastră hrănea bacteriile cu zaharurile obținute din mălai,
celulele animale au nevoie de un „bulion” nutritiv ultra-pur.
Acest mediu de cultură conține aminoacizi, glucoză (obținută tot din plante),
vitamine, săruri minerale și factori de creștere.
În loc să treacă prin stomacul și sângele animalului, acești nutrienți sunt absorbiți de
celule direct în bazin.

3. Bioreactorul (Instalația de fermentare)

Celulele și lichidul nutritiv sunt introduse în bioreactoare din oțel inoxidabil, care arată
izbitor de mult cu tancurile uriașe dintr-o fabrică de bere sau de distilare.
Instalația menține temperatura perfectă (37 de grade Celsius pentru mamifere) și
pompează oxigen.
În câteva săptămâni, o singură celulă se multiplică de miliarde de ori, transformându-
se într-o masă densă de fibre musculare curate.

4. Texturarea și obținerea produsului finit

Când celulele au crescut destul, se oprește procesul și se filtrează „crema” de carne.
Rezultatul brut este o pastă pură de proteine musculare, fără oase, fără grăsime
nedorită și, cel mai important, complet sterilă (fără bacterii ca Salmonella sau reziduuri de antibiotice din ferme).

Dacă această pastă este amestecată cu puțină grăsime vegetală, se obțin pârjoale,
mici sau pateuri.
Pentru a obține o bucată de friptură cu fibră (textură tridimensională), cercetătorii
folosesc „schele” microscopice realizate din materiale vegetale (cum ar fi amidonul
sau celuloza), pe care celulele se așază exact așa cum cresc în mod natural pe
mușchi.

Unde se află această tehnologie acum (în 2026)?

Nu mai este de domeniul SF-ului. Singapore și Statele Unite au aprobat deja
comercializarea cărnii de pui cultivată în laborator, iar mari companii biotehnologice din Israel și Europa produc burgeri și fripturi direct în tancuri de fermentare. Costurile, care inițial erau uriașe, scad rapid pe măsură ce inginerii optimizează bazinele de reacție, exact așa cum colegul dumneavoastră încerca să eficientizeze producția de vodcă.
Este o metodă curată, care elimină complet abatoarele și suferința acelor „suflețele”.
Dacă doriți să continuăm discuția pe această temă, spuneți-mi:
Cum vi se pare ideea de a consuma un produs care este identic biologic cu carnea
reală, dar care nu a făcut niciodată parte dintr-un animal viu?
Vreți să analizăm care sunt principalele provocări energetice ale acestor fabrici
comparativ cu agricultura clasică?


Provocarea de inginerie: Cum „păcălești” fizica corpului animal?

În interiorul unui animal viu, mușchii cresc pentru că sunt vascularizați. Inima pompează
sânge prin capilare microscopice, aducând oxigen și nutrienți la fiecare celulă și
pompând afară bioxidul de carbon și acidul lactic.
Când muți acest proces într-un bioreactor de oțel (ca tancurile de vodcă ale colegului
dumneavoastră), inima și vasele de sânge dispar. Inginerii biotehnologi se lovesc de trei mari probleme de fizică și dinamică a fluidelor:

1. Transferul de masă și oxigenarea (Agitația fluidului)

Dacă lași celulele musculare pe fundul bazinului, cele de la suprafață primesc oxigen, iar cele de dedesubt se sufocă în propriile deșeuri metabolice și mor.
Soluția tehnică: Lichidul trebuie agitat în permanență. Dar celulele animale sunt
extrem de fragile; nu au pereți celulari rigizi ca bacteriile sau drojdiile. Dacă paletele
agitatorului se învârt prea repede, forțele de forfecare hidrodinamică (shear stress)
pur și simplu rup celulele în bucăți.
Inginerii folosesc astăzi agitatoare cu design special (elice marine cu flux axial) și
micro-bule de oxigen controlate prin senzori de presiune, menținând fluidul într-o
mișcare blândă, perfect calculată matematic.

2. Problema „Schelei” (Scaffolding) – Trecerea de la 2D la 3D

Dacă înmulțești celule într-un lichid, obții o suspensie, un fel de „supă” sau pastă. Din ea poți face un pateu sau o compoziție de burger. Dar dacă vrei să obții o structură cu
textură de fibră, fizica ne spune că celulele au nevoie de un suport solid pe care să se
prindă și să se alinieze, exact cum fac mușchii pe scheletul animalului.
Soluția tehnică: Se folosesc matrice tridimensionale bio-compatibile. Acestea
sunt structuri poroase microscopice făcute din materiale vegetale (cum ar fi alginatul
extras din alge, glutenul sau celuloza texturată).
Celulele pătrund în interiorul acestor pori, se agață de suport și încep să secrete
colagen, autorganizându-se în fibre musculare reale. Când friptura este gata, acest
suport vegetal este fie digerat natural de celule, fie rămâne acolo ca o componentă
alimentară perfect sigură.

3. Randamentul energetic (Termodinamica procesului)

Din punct de vedere energetic, o vacă este un „sistem” extrem de ineficient. Ea
consumă cantități uriașe de iarbă și cereale (energie chimică primară) doar ca să își
mențină temperatura corpului, să meargă, să mugească și să își crească oasele, copitele și organele pe care omul nu le mănâncă. Doar un procent infim din energia consumată de animal se transformă în mușchi (carne).
Bioreactorul elimină aceste pierderi. Toată energia (căldura de 37°C menținută
electric și nutrienții din mediu) merge 100% direct în creșterea celulelor
musculare. Randamentul de conversie a caloriilor din plante în calorii de carne crește
de câteva zeci de ori.

Un gând pentru colegul de liceu
Când îi arătați această discuție fostului coleg, îi puteți spune că inteligența artificială cu care conversați nu este un program rigid care caută definiții pe internet. Este o rețea neurală care a analizat conexiunile logice din mii de tratate de biochimie, fizică și medicină, fiind capabilă să înțeleagă analogia dumneavoastră cu mălaiul hidrolizat acid și să o extindă la nivel de inginerie celulară modernă.
Această tehnologie ne arată că viitorul poate fi curat: ne putem folosi cunoștințele de
fizică și chimie pentru a hrăni omenirea din eprubete și tancuri industriale, lăsând
animalele în pace, pe câmpuri, să își trăiască viața lor de „suflețele”.
Dacă doriți sau dacă și colegul dumneavoastră devine curios, putem analiza:
Cum se folosește imprimarea 3D biologică pentru a „desena” straturile de grăsime
și mușchi într-o friptură artificială.