Hobby Eletcronics Forum

Era in toamna anului 1964, cand am inceput clasa 1 primara. Locuiam cu chirie la o casa de pe strada Alexandru cel Bun din Craiova. Atmosfera de acolo era de mahala, placuta. Scoala cea mai apropiata era Liceul Nicolae Balcescu (acum se numeste C.N. Carol).
Inainte de inceperea scolii ma tot amenintau (parintii, bunicii), "Lasa ca vine ea scoala si vezi tu pe dracu", cand faceam tampenii. In consecinta, m-am dus la scoala cu o strangere de inima. Am mers la clasa unde eram repartizat (1 C), am luat manualele (erau gratuite) si dupa asta ne-au dus la sala de festivitati (unde este acum Teatrul Liric), la deschiderea oficiala a anului scolar.
Dupa asta am mers acasa (cam 1 km), tarand ghiozdanul cu carti.
Parintii erau la serviciu si eu nu aveam cheia casei, asa ca am stat cateva ore prin curte. De plictiseala si de enervare am prins muste cu borcanul pe peretele casei. Le-am nenorocit.

Ideea este ca nu trebuie sa speriati copiii cu mersul la scoala. Un professor din facultate, care avea doi baieti mici, le spunea "Daca nu sunteti cuminti nu va mai dau la scoala", si se potoleau instantaneu.

Trebuie sa tineti seama de faptul ca "copilul e ca roaba, nu merge daca nu-l impingi tot timpul de la spate". Trebuie sa fiti cu ochii pe el, sa nu o ia razna.

Imi amintesc si de ziua in care a murit Gheorghe Gheorghiu Dej.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Gheorghiu-Dej
Era in luna martie 1965, cam picura de ploaie. Mama (avea 30 de ani) voia sa vada un film spaniol cu Sarita Montiel. Un sirop lacrimogen si plin de patetism, cum le place femeilor.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sara_Montiel
https://www.youtube.com/watch?v=I1Rll1KKSB8

Eu doream sa stau langa copiii vecinului (o familie de tigani care aveau camion tras de cai), care construiau o macheta de lemn a unui autocamion Steagul Rosu. Era in faza avansata, urma sa-i puna motor electric.
Era epoca cand se industrializa Romania si cercurile tehnice de la Casa Pionierilor erau la moda.
Mama nu m-a lasat singur acasa, la vecinii respectivi, si m-a luat cu forta la cinematograful Patria. Cand am ajuns acolo tocmai se suspendasera spectacolele, pentru ca murise Dej. Am vazut filmul mai tarziu, cand a trecut doliul national.